Online Biblia

1

Most pedig nevetnek rajtam, akik fiatalabbak nálam, akiknek apját juhászkutyáim közé sem számoltam volna.

Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2

Mit ért volna nekem kezük ereje? Hiszen elvesztették életerejüket!

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?

3

A szükség és éhség miatt testük összeaszott, a kopár földet rágják sötét, sivatagos pusztaságban.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4

Keserűfüvet tépnek a bokrok mellett, és rekettyegyökér a kenyerük.

Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.

5

Elűzik őket az emberek közül, úgy ordítanak rájuk, mint a tolvajokra.

Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6

Félelmetes völgyekben kell lakniuk, sziklák közt, a föld hasadékaiban.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.

7

A bokrok között ordítanak, a gaz körül gyülekeznek.

Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

8

Esztelenek, sőt becstelenek is, akiket kivertek az országból.

Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară.

9

Ezeknek most gúnydal és szóbeszéd tárgyává lettem!

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10

Utálkozva messze távolodnak tőlem, és nem átallnak arcomba köpni.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11

Mivel Isten meglazította íjam húrját, és megalázott engem, ők is eldobták a kantárt.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.

12

Jobb felől csőcselék támad ellenem, lábamnak gáncsot vetnek, mint rombolók törnek felém.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.

13

Ösvényemet tönkreteszik, hogy romlásomat siettessék, nincs ellenük segítség.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14

Mint valami széles résen, úgy rontanak rám, viharként hömpölyögnek előre.

Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

15

Rémségek fordulnak ellenem, viharként söprik el tisztességemet, boldogságom eltűnt, mint a felhő.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16

Most immár fogyatkozik a lelkem, a nyomorúság napjai tartanak fogva.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.

17

Éjszaka nyilallás van a csontjaimban, és nem csillapodnak kínjaim.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18

Egy nagy erő ruházatom megragadta, körülfogott, mint köntösöm gallérja.

De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19

Sárba vetett engem, hasonlóvá lettem a porhoz és a hamuhoz.

Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20

Kiáltok hozzád, de nem felelsz; megállok előtted, és csak nézel rám.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21

Kegyetlenné váltál irántam, kezed erejével harcolsz ellenem.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

22

Fölemelsz, szélnek eresztesz és széttépsz a viharban.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23

Hiszen tudtam, hogy halálba viszel engem, abba a házba, ahol minden élő gyülekezik.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.

24

De a roskadozó ne nyújtsa-e ki kezét? Vagy ha veszélyben van, ne kiáltson-e segítségért?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25

Hát nem sírtam-e azon, akinek nehéz napjai voltak; nem volt-e szomorú a lelkem a szűkölködő miatt?

Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?

26

Bizony, jót reméltem, és rossz következett, világosságot vártam, és jött a homály.

Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.

27

Forr a bensőm, és nem nyugszik, megrohantak engem a nyomorúság napjai.

Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.

28

Megsötétedve járok, de nem a nap hősége miatt; fölkelek, hogy segítségért kiáltsak a gyülekezetben.

Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.

29

A sakálok testvére lettem és a struccmadarak társa.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30

Bőröm feketén hámlik le rólam, csontom a láz miatt ég.

Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

31

Citerám hangja gyászosra vált, sípom pedig a jajgatók hangja lett.

Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.

Színjelzés

• Revideált Károli Biblia (Veritas)
• Traducerea Cornilescu