Online Biblia

1

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.

Még mindig csúfot űznek belőlem! Szemem az ő patvarkodásuk között virraszt.

2

Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Kezest magadnál rendelj, kérlek, nékem; [különben] ki csap velem kezet?

3

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Minthogy az ő szívöket elzártad az értelem elől, azért nem is magasztalhatod fel őket.

4

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.

A ki prédává juttatja barátait, annak fiainak szemei elfogyatkoznak.

5

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

Példabeszéddé tőn engem a népek előtt, és ijesztővé lettem előttök.

6

M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!

A bosszúság miatt szemem elhomályosodik, és minden tagom olyan, mint az árnyék.

7

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.

Elálmélkodnak ezen a becsületesek, és az ártatlan a képmutató ellen támad.

8

Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Ám az igaz kitart az ő útján, és a tiszta kezű ember még erősebbé lesz.

9

Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.

Nosza hát, térjetek ide mindnyájan; jőjjetek, kérlek, úgy sem találok bölcset köztetek.

10

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Napjaim elmulának, szívemnek kincsei: terveim meghiusulának.

11

Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

Az éjszakát nappallá változtatják, és a világosság csakhamar sötétséggé lesz.

12

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!

Ha reménykedem is, a sír [már] az én házam, a sötétségben vetettem az én ágyamat.

13

Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;

A sírnak mondom: Te vagy az én atyám; a férgeknek pedig: Ti vagytok az én anyám és néném.

14

când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”

Hol tehát az én reménységem, ki törődik az én reménységemmel?

15

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Leszáll az majd a sír üregébe, velem együtt nyugoszik a porban.

16

Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”

Színjelzés

• Traducerea Cornilescu
• Károli Gáspár Fordítás

Igehirdetés.ma

A várakozás kegyelme