Online Biblia

1

Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Szövetségre léptem szemeimmel, és hajadonra mit sem ügyeltem.

2

Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

És mi volt jutalmam Istentől felülről; vagy örökségem a Mindenhatótól a magasságból?

3

Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Avagy nem az istentelent illeti-é romlás, és nem a gonosztevőt-é veszedelem?

4

N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

Avagy nem láthatta-é utaimat, és nem számlálhatta-é meg lépéseimet?

5

Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:

Ha én csalárdsággal jártam, vagy az én lábam álnokságra sietett:

6

să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea!

Az ő igazságának mérlegével mérjen meg engem, és megismeri Isten az én ártatlanságomat!

7

De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,

Ha az én lépésem letért az útról és az én lelkem követte szemeimet, vagy kezeimhez szenny tapadt:

8

atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!

Hadd vessek én és más egye meg, és tépjék ki az én maradékaimat gyökerestől!

9

Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,

Ha az én szívem asszony után bomlott, és leselkedtem az én felebarátomnak ajtaján:

10

atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!

Az én feleségem másnak őröljön, és mások hajoljanak rája.

11

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Mert gyalázatosság volna ez, és birák elé tartozó bűn.

12

un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Mert tűz volna ez, a mely pokolig emésztene, és minden jövedelmemet tövestől kiirtaná.

13

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine,

Ha megvetettem volna igazát az én szolgámnak és szolgálómnak, mikor pert kezdtek ellenem:

14

ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?

Mi tevő lennék, ha felkelne az Isten, és ha meglátogatna: mit felelnék néki?

15

Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?

Nem az teremtette-é őt is, a ki engem teremtett anyám méhében; nem egyugyanaz formált-é bennünket anyánk ölében?

16

Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,

Ha a szegények kivánságát megtagadtam, és az özvegy szemeit epedni engedtem;

17

dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

És ha falatomat egymagam ettem meg, és az árva abból nem evett;

18

eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;

Hiszen ifjúságom óta, mint atyánál nevekedett nálam, és anyámnak méhétől kezdve vezettem őt!

19

dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,

Ha láttam a ruhátlant veszni indulni, és takaró nélkül a szegényt;

20

fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;

Hogyha nem áldottak engem az ő ágyékai, és az én juhaim gyapjából fel nem melegedett;

21

dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;

Ha az árva ellen kezemet felemeltem, mert láttam a kapuban az én segítségemet;

22

atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!

A lapoczkájáról essék ki a vállam, és a forgócsontról szakadjon le karom!

23

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Hiszen [úgy] rettegtem Isten csapásától, és fensége előtt tehetetlen valék!

24

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;”

Ha reménységemet aranyba vetettem, és azt mondtam az olvasztott aranynak: Én bizodalmam!

25

dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;

Ha örültem azon, hogy nagy a gazdagságom, és hogy sokat szerzett az én kezem;

26

dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,

Ha néztem a napot, mikor fényesen ragyogott, és a holdat, mikor méltósággal haladt,

27

şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:

És az én szívem titkon elcsábult, és szájammal megcsókoltam a kezemet:

28

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Ez is biró elé tartozó bűn volna, mert ámítottam volna az Istent oda fent!

29

Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,

Ha örvendeztem az engem gyűlölőnek nyomorúságán, és ugráltam örömömben, hogy azt baj érte;

30

eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;

(De nem engedtem, hogy szájam vétkezzék azzal, hogy átkot kérjek az ő lelkére!)

31

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”

Ha nem mondták az én sátorom cselédei: Van-é, a ki az ő húsával jól nem lakott?

32

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

(A jövevény nem hált az utczán, ajtóimat az utas előtt megnyitám.)

33

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân,

Ha emberi módon eltitkoltam vétkemet, keblembe rejtve bűnömet:

34

pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…

Bizony akkor tarthatnék a nagy tömegtől, rettegnem kellene nemzetségek megvetésétől; elnémulnék [és] az ajtón sem lépnék ki!

35

Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?

Oh, bárcsak volna valaki, a ki meghallgatna engem! Ímé, ez a végszóm: a Mindenható feleljen meg nékem; és írjon könyvet ellenem az én vádlóm.

36

Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;

Bizony én azt a vállamon hordanám, és korona gyanánt a fejemre tenném!

37

să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Lépteimnek számát megmondanám néki, mint egy fejedelem, úgy járulnék hozzá!

38

Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;

Ha földem ellenem kiáltott és annak barázdái együtt siránkoztak;

39

dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni:

Ha annak termését fizetés nélkül ettem, vagy gazdájának lelkét kioltottam:

40

atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.

Búza helyett tövis teremjen és árpa helyett konkoly! Itt végződnek a Jób beszédei.

Színjelzés

• Traducerea Cornilescu
• Károli Gáspár Fordítás

Igehirdetés.ma

Isten törvényének útja