Online Biblia

1

Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

Uram, miért állasz távol? Miért rejtőzöl el a szükség idején?

2

Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

A gonosznak kevélysége miatt sanyarog a szegény. Essenek foglyul a cseleknek, a miket koholtak.

3

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Mert dicsekszik a gonosz az ő lelkének kivánságával, és a fösvény megveti és szidja az Urat.

4

Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.

A gonosz az ő haragos kevélységében senkit sem tudakoz; nincs Isten, ez minden gondolatja.

5

Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.

Szerencsések az ő útai minden időben; messze vannak tőle ítéleteid, elfújja minden ellenségét.

6

El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”

Azt mondja szívében: Nem rendülök meg soha örökké, mert nem [esem] bajba.

7

Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

Szája telve átkozódással, csalárdsággal és erőszakossággal; nyelve alatt hamisság és álnokság.

8

Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

Az utczák zugaiban lappang, a rejtekhelyeken megöli az ártatlant, szemei lesnek az ügyefogyottra.

9

Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui:

Leselkedik a rejtekhelyen, leselkedik, mint az oroszlán az ő barlangjában, hogy elragadja a szegényt; elragadja a szegényt, mihelyt hálójába foghatja azt.

10

se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!

Lenyomja, tiporja, és erejétől elesnek az ügyefogyottak.

11

El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”

Azt mondja szívében: Elfelejtkezett Isten, elrejtette arczát: nem is látott soha!

12

Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!

Kelj fel Úr-Isten, emeld fel kezedet; ne feledkezzél el a szegényekről!

13

Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Miért szidja Istent a gonosz? [Miért] mondja szívében: Nem keresed [rajta.]

14

Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

Te látod [ezt,] mert te megnézed a hamisságot és a fájdalmat, hogy rávessed kezed. Te reád hagyja magát az ügyefogyott, az árvának is te vagy segedelme.

15

Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

Törd össze a gonosznak karját; és keressed a rosszon az ő gonoszságát, míg már nem találsz.

16

Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.

Az Úr király mindenha és mindörökké; a pogányok kivesznek az ő földjéről.

17

Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

A szegények kivánságát meghallgatod, oh Uram! Megerősíted szívöket, füleiddel figyelmezel,

18

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

Hogy ítéletet tégy az árvának és nyomorodottnak, hogy többé már ne rettentsen a földből való ember.

Színjelzés

• Traducerea Cornilescu
• Károli Gáspár Fordítás